Cele mai vechi și reprezentative piese din arhitectura populară gorjeană sunt adunate și expuse la un loc, nu foarte departe de Târgu-Jiu. La Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj, aflat la Curtișoara, se găsesc conace, teascuri, șoproane, pivnițe de deal, cotețe, grajduri, pătule, unelte pentru munca de la țară, dar și case boierești sau țărănești, de lemn, cu interioare tradițional amenajate și cu grădini împrejmuite de garduri cu pârleazuri.

Doar Ansamblul Tătărescu transformă atmosfera veche într-una apropiată de zilele noastre. Curtea boierească a soților Tătărescu cuprinde casa-culă a familiei, casa de oaspeți „Antonie Mogoș”, casa de locuit a administratorului, Biserica „Sfântul Gheorghe”, clopotnița de lemn, poarta mare de lemn și mormintele părinților și bunicilor lui Gheorghe Tătărescu. Toate au fost aduse din satul Poiana și sunt recondiționate, părând a fi niște construcții de secol XXI.

„Muzeul a fost înființat în 1975 și este alcătuit din sătucul gorjenesc, cu căsuțe aduse numai din județul nostru, bucată cu bucată, și montate aici. Căsuțele sunt construite din lemn de stejar, acoperite cu șiță sau șindrilă, cu o vechime de peste 150 de ani. Casa de lângă noi este adusă de la Târgu Cărbunești, fiind casa cu umblătoare/toaletă legată de locuință printr-o pasarelă. Aparținea unei familii mai înstărite, pentru că are scânduri pe jos, în odăi. Numai în tindă sau în sală se găsește lut. Muzeul nostru deține și două case foarte vechi. Una este casă de preot, de la Plopșoru, care datează din 1790-1803. Treisprezece ani a durat construcția ei, terminându-se pe timpul lui Alexandru Ipsilanti. Fiind atât de veche, este casa care face trecerea de la ferestruicile cât palma, care erau acoperite cu bășică de porc, la fereastra scobită ulterior cu sticlă. Cea de-a doua casă mai veche, care are aproape 300 de ani, este de la Racoți. Anul construcției este 1726”, ne-a povestit doamna Aurelia, angajată a muzeului.

Pridvoarele caselor au fost crestate și înflorate de meșteri pricepuți, încă de la construcție, cu modele și motive gorjenești. Cele mai folosite erau motivul soarelui și motivul scării. Tabloul vieții de la sat este întregit de îngrijitorii și supraveghetorii care trebăluiesc pe lângă case exact așa cum o făceau și țăranii gorjeni în urmă cu unul sau două secole. Tot ei sunt cei care îngrijesc și caii și măgarii ce își duc viața în muzeu.

Cauți cazare?

Localitate
Sosire 
 Plecare 

Număr de persoane