Orașul Novaci Gorj

Cu gândul la Novaci se duc mulți români care aud despre zona pastorală a Olteniei. Aici, la poalele Masivului Parâng, de unde Transalpina pleacă spre munți, urmașii ciobanilor veniți aici din Mărginimea Sibiului, până în 1918, își duc traiul în liniște.

Mai demult, așezarea era extrem de liniștită; nu existau turismul şi exploatarea forestieră. Astazi, la Novaci vin din ce în ce mai mulți turiști pasionați de zone de munte și de datini, tradiții și obiceiuri, mai ales că orașul a fost desemnat stațiune turistică, ce-i drept, de interes local.

În „România pitorească” a lui Alexandru Vlahuță găsim o descriere a Novaciului, așa cum arăta el spre sfârșitul secolului trecut: „Pe la prânz intrăm în Novaci – un sat lung de nu se mai sfârşeşte, aşezat la poalele munţilor, în frumoasa vale a Gilortului. Casele albe, învălite în draniţă, răsar ici-colo, prefirate pe tăpşanele cuprinse de livezi. Prin mijlocul satului trece Gilortul, puind în mişcare, cu undele-i harnice, mori, pive şi joagăre, de-al căror vuiet răsună zăvoiul de anini ce se întinde de-a lungul râului”.

Până să fie asfaltată Transalpina, turiștii și locuitorii din Novaci aveau acces spre Munţii Parâng și prin Valea Gilortului, trecând Cheile Gilortului. Ajungeau în Rânca abia după ce lăsau în urmă Muntele Dâlbanu. Din vara lui 2014, de când viiturile puternice au distrus o parte dintre chei și drumul dintre stânci, singura cale de acces către Rânca este șoseaua Transalpina, prin Plaiul Novacilor, pe lângă Dealul Scăriţa şi peste Munţii Cerbu, Plopu, Florile-Albe şi Corneşu. În vremurile apuse, spre culmile înalte ale Parângului, cu păşuni bogate, porneau doar ciobanii.

„Urcatul oilor la munte”, sărbătoarea oierilor novăceni

Nereprezentând o sărbătoare religioasă, „Urcatul oilor la munte” este ziua dedicată oierilor novăceni. Se ține în Pădurea Hirișești, în a treia duminică din luna mai. Această dată este considerată de localnici prielnică pentru a urca la munte cu oile. Până la venirea toamnei târzii care aduce zăpezile, turmele umblă nestingherite pe cărările munților.

În anul 1968, autoritățile locale au dorit să organizeze o manifestare în cinstea ciobanilor. La început s-a numit, simplu, „Ziua oierilor”. De la an la an, manifestarea a luat amploare și a ajuns să se numească Festivalul Cântecului și Portului Ciobănesc „Urcatul oilor la munte”. Festivalul duce cu el, mai departe, un vechi obicei al novăcenilor, păstoritul. După lungile nopți de iarnă petrecute pe câmpiile Bărăganului sau Banatului, în viscol, ninsori și ploi, oierii se întorc la Novaci, petrec de ziua lor, iar apoi pleacă încet spre pășunile verzi ale munților.

Folclorul autentic se păstrează la Novaci

Din folclorul novăcean fac parte cântecele, jocurile, strigăturile și costumele ciobănești. În satele de ciobani ce aparțin de Novaci, pe partea stângă a râului Gilort, turiștii încă mai pot auzi graiul vechi al bătrânilor. Cei interesați pot afla și legende novăcene, pentru că aproape toți localnicii știu povești fantastice.

Cântecele ciobănești din zona Sibiului și din zona de interferență Novaci transmit ascultătorului, în mod incredibil, date despre viața ciobanilor plecați în munți și a femeilor rămase în sat, să îngrijească gospodăriile. Și strigăturile sunt fascinante. Pentru a-și arăta bucuria de a fi prezenți la hora ce se juca în fiecare duminică în centrul orașului, novăcenii foloseau strigături pe care le adaptau diferitelor ritmuri ale muzicii.