Cu gândul la Novaci se duc mulți români care aud despre zona pastorală a Olteniei. Aici, la poalele Masivului Parâng, de unde Transalpina pleacă spre munți, ciobanii veniți din Mărginimea Sibiului până în 1918 își duc traiul în liniște. Mai demult, când nu existau turismul şi exploatarea forestieră, novăcenii locuiau într-un loc ce putea fi numit cu uşurinţă o așezare uitată de lume. În zilele noastre, la Novaci vin din ce în ce mai mulți turiști pasionați de zone muntoase și de datini, tradiții și obiceiuri. Mulți dintre ei nu știu unde să privească mai repede și de care peisaj să se bucure mai mult.
În „România pitorească” a lui Alexandru Vlahuță găsim o descriere a Novaciului, așa cum arăta el spre sfârșitul secolului trecut: „Pe la prânz intrăm în Novaci – un sat lung de nu se mai sfârşeşte, aşezat la poalele munţilor, în frumoasa vale a Gilortului. Casele albe, învălite în draniţă, răsar ici-colo, prefirate pe tăpşanele cuprinse de livezi. Prin mijlocul satului trece Gilortul, puind în mişcare, cu undele-i harnice, mori, pive şi joagăre, de-al căror vuiet răsună zăvoiul de anini ce se întinde de-a lungul râului.”
Până să fie asfaltată Transalpina, turiștii și locuitorii din Novaci aveau acces spre Munţii Parâng pe Valea Gilortului, trecând Cheile Gilortului. Ajungeau în Staţiunea Rânca abia după ce lăsau în urmă Muntele Dâlbanu. Din vara lui 2014, de când viiturile puternice au distrus o parte dintre chei și drumul care șerpuia printre stânci, singura cale de acces către Rânca este șoseaua Transalpina, trecându-se prin Plaiul Novacilor, pe lângă Dealul Scăriţa şi peste Munţii Cerbu, Plopu, Florile-Albe şi Corneşu. În vremurile apuse, spre culmile înalte ale Parângului, cu păşuni bogate, se porneau la drum doar ciobanii. De acolo puteau veghea satul Novaci.
„Urcatul oilor la munte”, sărbătoarea oierilor
Nereprezentând o sărbătoare religioasă, „Urcatul oilor la munte” este ziua dedicată oierilor novăceni. Se ține în a treia duminică din luna mai, în Pădurea Hirișești, în preajma sărbătorii religioase Praznicul Sfinților Mari Împărați Constantin și Elena. Această dată este considerată de localnici prielnică pentru a urca la munte cu turmele de oi.
În anul 1968, autoritățile locale au dorit să organizeze o manifestare în cinstea ciobanilor. La început s-a numit, simplu, „Ziua oierilor”. De la an la an, manifestarea a luat amploare și odată cu trecerea timpului a ajuns să se numească Festivalul Cântecului și Portului Ciobănesc „Urcatul oilor la munte”. Festivalul duce cu el, mai departe, un vechi obicei al novăcenilor, păstoritul. După lungile nopți de iarnă petrecute pe câmpiile Bărăganului sau Banatului, în viscole, ninsori și ploi, oierii se întorc la Novaci, petrec de ziua lor, iar apoi pleacă încet spre pășunile verzi ale munților. Drumul dintre Novaci și Parâng este numit și vechiul drum al transhumanței. Oile umblă toată vara pe cărările munților, până la venirea toamnei târzii care aduce ninsoarea.
Folclorul, cea mai mare avere a novăcenilor
Din folclorul novăcean fac parte cântecele, jocurile, strigăturile și costumele ciobănești. În satele de ciobani ce aparțin de Novaci, pe partea stângă a râului Gilort, turiștii încă mai pot auzi graiul vechi al bătrânilor, cuvintele ca văruță, soriță, dodă, coană, țață sau leliță fiind folosite constant în vorbire. Cei interesați pot afla și legende novăcene, pentru că aproape toți locuitorii de aici știu povești fantastice.
Cântecele ce fac parte din folclor, fie oltenești, fie ardelenești, au rolul de a transmite mesajele vechi către ascultători. Cântecele ciobănești din zona Sibiului și din zona de interferență Novaci transmit ascultătorului, în mod incredibil, informații din viața ciobanilor plecați în munți și din viața unor femei rămase în sat să îngrijească gospodăriile. Și strigăturile aveau un rol interesant. Pentru a-și arăta bucuria de a fi prezenți la hora ce se juca în fiecare duminică în centrul orașului, novăcenii foloseau strigături pe care le adaptau diferitelor ritmuri ale muzicii.
P.S.: Dacă vreți să aflați cât mai multe despre muzica tradițională, costumele ciobănești, sau despre legende, vizitați cu încredere orașul Novaci. Pe cei nehotărâți, noi, cei din echipa TransaTravel, îi ajutăm cu informații. Avem texte despre orice. Curioșii trebuie doar să vină la Novaci sau să ne ceară informații care să-i convingă că trebuie să viziteze cât mai repede zona ciobanilor gorjeni.