Crucea lui Ursache, monumentul istoric din Munții Căpățânii

Despre Crucea lui Ursache puțini au auzit și foarte puțini au văzut-o. Doar locuitorii din comuna Polovragi și din zonele apropiate mai știu despre ce este vorba când aud despre ea. Monumentul memorial a fost ridicat în anul 1800, fiind o mărturie a existenţei Căpitanului de plai Ursache, care a străjuit aceste locuri la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea.

În piatra dură sunt cioplite, pe două laturi, scrieri în slavonă, textul parțial descifrat fiind:

-pe fața sudică - „Această sfantă cruce sau făcutu cu toată cheltueala dumnealui vătafului Ursachie ut plaiu Novacilui care în vremea lui a fost stătut și căpitan de husari în Ardeal iar acuma să află pus vătaf de plaiu Novacilor întru mulţi ani. E ridicată această sfântă și dumnezeească cruce în acest munte cu...”

-pe fața estică - „(Blagslovenia) Sfin(ţi) sal(e) (pă)rintelui (e)g(u)menu Pahomie Hurezanu și sa(u) (pus) hramu Sfîntului Mucenic Dimitrie care s(ă) prăsnuește (de) dumnealui văt(a)fu Ursachie și sau închinat sfintei Mănăstiri Polvraţi a fi purtători de grije pană în veac...”.

Ruinele unei cetăți dacice sunt îngropate pe Platoul Crucea lui Ursache

Potrivit istoricilor, cetatea de la Polovragi a fost ridicată în jurul anilor 150 î.Hr. La început, Muntele Padeș a fost doar o stâncă golaşă de calcar. Dacii au amenajat stânca, transformand-o într-o adevărată acropolă şi au reuşit, printr-o muncă extrem de anevoioasă şi migăloasă, să amenajeze opt terase; șapte pe versantul nordic al muntelui şi una pe cel sudic. Poziția cetății era practic inexpugnabilă. Legenda spune că cetăţile din zonă erau vegheate şi ocrotite de Zeul Zamolxis, dar şi de vulturul sacru invocat de Marea Preoteasă Sibilla Erithreea, pentru a feri poporul nemuritor de ochii neaveniţilor.

Fortificaţiile de la Polovragi erau compuse dintr-o cetate davă şi o „cetate de refugiu”. Locuitorii cetăţii dacice trăiau într-o aşezare civilă, situată la ieşirea Olteţului din chei. Conducătorii, garda lor şi reprezentanţii aristocraţiei militare şi sacerdotale locuiau în „cetăţuie“. Există ideea că dava de la Polovragi ar fi fost antica cetate Arcinna, pe care Ptolemeu o numea „unul din cele mai strălucite oraşe din Dacia“. Astăzi se mai pot vedea șanțurile de la săpăturile arheologilor veniți în zonă să afle mai multe informații.

Drumul până la cruce, accesibil oricui

Crucea a fost fixată pe Platoul Padeș din Masivul Căpățânii, de unde se vede toată valea Oltețului. Se văd și Mânăstirea Polovragi, localitățile Polovragi, Baia de Fier, Milostea, satele Alimpeşti, Sârbeşti, Mateieşti, Cernădia, Bumbeşti Pițic şi Poienari, hotarul dintre județele Gorj şi Vâlcea, hotarul dintre Munții Parâng şi Munții Căpățânii, Munții Bistriței, Vârful Pleşa şi Stația Cerbul de la Rânca.

Pentru a ajunge pe platou, din poiana mânăstirii se urcă prin pădurea de fag până la furcituri (intersecția mai multor drumuri forestiere), apoi, în stânga, până sub piatră (la baza stâncilor de calcar), urmând poteca printre stânci, până la cruce. Traseul este întreținut şi marcat în totalitate, nefiind abrupt. Cercul alb cu bulină roșie în mijloc indică drumul cel bun. Traseul şi poiana din vârful muntelui sunt aproape neatinse de mâna omului. În zilele bune, puteți vedea capre negre, căprioare, cerbi şi păsări răpitoare. Timpul de urcare variază între o oră și două ore, în funcție de cât de greu este bagajul și în funcție de opriri. Coborârea durează aproximativ 45-60 de minute.