Mănăstirea Polovragi: Fresce unice, colecții muzeale și o istorie bogată

Mănăstirea Polovragi, amplasată în partea de nord a Gorjului, sub munți, este ca o cetate albă, care se mândrește cu caracteristici unice în România, în special frescele din pridvor. Pictate între anii 1698 și 1703 de Andrei Constantinos, Gheorghe Istrate și Ranite, primii elevi ai renumitei Școli Brâncoveanu de la Mănăstirea Hurezi, aceste fresce sunt foarte valoroase atât din punct de vedere al iconografiei, cât și al execuției tehnice.

Ceea ce diferențiază Mănăstirea Polovragi sunt rarele reprezentări iconografice de pe pridvor, înfățișând imagini ale mănăstirilor de pe Muntele Athos, pictate de Constantinos, care era de origine greacă. Acest lucru face ca Mănăstirea Polovragi să iasă în evidență, deoarece alte biserici și mănăstiri din țară prezintă de obicei fresce care înfățișează Raiul, Iadul sau Judecata de Apoi. Aceste fresce au fost complet restaurate și finalizate în 2012, păstrându-și frumusețea pentru generațiile viitoare.

Așezământul monahal Polovragi este situat într-o locație pitorească la poalele Muntelui Piatra Polovragilor, înconjurat de pomi fructiferi și castani comestibili într-o livadă senină. În timp ce plantațiile de castani s-au diminuat de-a lungul anilor, polovragienii, cunoscuți pentru munca și sârguința lor, și-au păstrat legătura cu pământul. Din 1968, mănăstirea găzduiește o comunitate de călugărițe care întruchipează evlavia, sârguința, seriozitatea și ospitalitatea creștină.

Vizitatorii Polovragii sunt primiți cu căldură de călugărițe, care lucrează neobosit pe tot parcursul zilei, îngrijindu-se de diverse sarcini și sprijinindu-se reciproc ca o familie unită. Mănăstirea găzduiește și o colecție muzeală de icoane din lemn și sticlă din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, precum și o colecție semnificativă de peste 3.000 de cărți vechi.

În ciuda istoriei sale bogate, Mănăstirea Polovragi s-a confruntat cu provocări în trecut. A fost afectat de un incendiu major în jurul anului 1860, ducând la pierderea tuturor documentelor sale. Zidaria s-a păstrat însă, permițând continuarea lucrărilor de restaurare și păstrarea stilului brâncovenesc.

Un alt eveniment notabil din istoria mănăstirii a fost în timpul invaziei austriece în Țara Românească, când au fost pierdute obiecte sfinte prețioase. Călugării de la Polovragi au luat măsuri pentru a proteja moaștele ascunzându-le în albia râului Olteț, dar, din păcate, nu le-au putut localiza după invazie din cauza apei abundente. Aceste obiecte pierdute au inclus veșminte care datează din secolele XVI-XVII, cădelnițe, o Evanghelie legată cu aur și diverse vase liturgice, adăugând la istoria fascinantă a mănăstirii.

În ciuda acestor provocări, Mănăstirea Polovragi continuă să fie un reper spiritual și cultural semnificativ, atrăgând anual mii de vizitatori care sunt captivați de caracteristicile sale unice și de moștenirea bogată.