Peștera Polovragi

O incursiune în măruntaiele Munților Căpățânii

Situată în imediata apropiere a Mănăstirii Polovragi, pe malul stâng al râului Olteț, Peștera Polovragi reprezintă unul dintre cele mai importante obiective speologice din România. Aceasta s-a format prin acțiunea corozivă a apei în calcarele mezozoice ale Munților Căpățânii, oferind vizitatorilor un traseu spectaculos de aproximativ 800 de metri amenajați. Este o peșteră „caldă” și umedă, cu o temperatură constantă de 9 grade Celsius, ce adăpostește colonii de lilieci protejați.

Spectacolul carstic: Stalactite, stalagmite și „Cuptorul Dacic”

Interiorul peșterii impresionează prin diversitatea formelor carstice create de infiltrațiile de apă bogată în carbonat de calciu. Printre cele mai cunoscute formațiuni se numără „Scaunul lui Zamolxe”, „Izvorul Speranței” și „Cuptorul Dacic”, acesta din urmă fiind o zonă unde se presupune că vracii daci preparau leacuri din plante rare, precum polovraga.

Tavanul peșterii prezintă pe alocuri nuanțe neobișnuite, iar galeriile sunt pline de „scurgeri” calcitice care dau impresia unor sculpturi abstracte. Umiditatea ridicată face ca pereții să pară mereu „vii”, picăturile de apă continuând să modeleze acest univers subteran de mii de ani.

Legendele lui Zamolxe și poveștile locale

Peștera Polovragi este învăluită într-o aură de mister, fiind considerată în tradiția populară drept reședința zeului suprem al dacilor, Zamolxe. Se spune că acesta intra în munte prin această peșteră și ieșea pe Platoul Padeș, deasupra muntelui, pentru a veghea asupra poporului său.

O altă legendă locală vorbește despre planta medicinală dispărută, numită „polovragă”, pe care vracii o foloseau ca remediu universal. Numele localității și al peșterii ar proveni chiar de la această plantă magică. De asemenea, tradiția orală amintește de comori ascunse în galeriile neexplorate, păzite de blesteme străvechi.