De o parte și de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări iconografice unice în România. Constantinos, grec de origine, a pictat pridvorul Mânăstirii Polovragi cu picturi unicate, care reprezintă imagini cu mânăstiri din Sfântul Munte Athos. Celelalte biserici și mânăstiri din țară au pridvor cu pictura Raiului și Iadului sau cu Judecata de Apoi. În prezent, pictura Mânăstirii Polovragi este complet restaurată, lucrările fiind finalizate în 2012.
Așezământul monahal este plasat într-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor, într-o livadă cu pomi fructiferi și castani comestibili. De-a lungul anilor, castanii au fost atât de exploatați încât s-a ajuns ca în zilele noastre să se mai găsească mici plantații doar la Polovragi, Novaci, Tismana și Dobrița.
De la începuturi şi până în 1968, la Polovragi au vieţuit călugări. Din 1968, aici s-a format o obşte de maici. Oamenii din comuna Polovragi sunt harnici și niciodată nu și-au lăsat pământurile nemuncite, iar maicile din sat se mențin în rândul lumii. își muncesc terenurile cât de bine pot, fiind cunoscute pentru evlavia, hărnicia, seriozitatea şi ospitalitatea lor creştinească.
Turiștii care își petrec weekend-urile sau vacanțele la Polovragi sunt primiți cu toată bucuria să viziteze mânăstirea. Mii și chiar zeci de mii de oameni îi trec pragul anual. Asemenea unor bune surori, maicile sunt împreună peste tot: la slujbe, la munca ogoarelor, în trapeză sau în biserică. Sunt nedespărţite, se ajută reciproc şi se sfătuiesc. Înţelepte, blânde şi inimoase, de o seninătate rar întâlnită, maicile nu mai prididesc să umble de dimineaţă până seara, ca nişte albine. Sunt peste treizeci la număr și chiar dacă multe dintre ele au ajuns la o vârstă înaintată şi nu mai pot munci, cele tinere se ostenesc din răsputeri să facă faţă volumului mare de muncă, pentru ca totul să fie pus la punct.
Mânăstirea deţine o colecţie muzeală formată din icoane pe lemn şi pe sticlă, datate în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, precum şi un considerabil depozit de carte veche, cu peste 3.000 de volume. Nu există pelerin venit la Polovragi care să nu se arate impresionat de acest loc şi de spiritualitatea lui.
Totuși, mânăstirea a trecut și prin momente grele. Pe la 1860 a fost afectată de un mare incendiu, toate documentele fiind arse. Zidăria, deși afumată, s-a păstrat pentru a putea continua lucrările și a păstra stilul brâncovenesc.
De asemenea, la năvălirea austriecilor în Țara Românească s-au pierdut obiecte sfinte. Călugării din Polovragi s-au gândit să ascundă odoarele mânăstirii în albia râului Olteț, pentru a le feri din calea vrăjmașilor, iar după ce a trecut invazia, au mers să le ia înapoi, însă nu le-au mai găsit din cauza apei venite din abundență. Erau veșminte care datau din secolele XVI-XVII, cădelnițe, o evanghelie ferecată cu aur și diferite vase cu uz liturgic, care nu au mai fost găsite.
Nu există recenzii pentru această atracție încă.