Gilortul, al cărui nume se consideră a avea origini dacice, izvorăște din Munții Parâng, mai exact de sub Vârful Parângul Mare (2519 m), prin două izvoare principale situate la o altitudine de aproape 2350 m, fiind imediat flancat la dreapta de Vf. Mândra și la stânga de Vf. Gruiu. După un lung traseu intramontan cu chei, repezișuri și cascade, iese la Novaci.
Accesul se face din orașul Novaci, urcând spre nord de-a lungul râului Gilort. Cadrul natural, înconjurat de munți acoperiți de păduri, face ca Cheile Gilortului să fie un loc minunat pentru a petrece un weekend plăcut la camping. Drumul este accesibil, dar nemodernizat, așa că se recomandă mașini cu gardă mai înaltă pentru urcarea în amonte.
Gilortul este populat cu păstrăv, dar pescuitul este strict interzis, în special în amonte.
Inițial, orientarea râului este de la nord-vest spre sud-est, primind pe partea stângă:
- pârâul Setea Mică-Vest, care adună apele dintre culmile Ghereșul și Stâncior, unindu-se înainte de vărsare în Gilort cu pârâul Gruiu;
- pârâul Setea Mică-Est, care își adună apele dintre culmile Setea Mică și Setea Mare.
Apoi, după ce se orientează spre sud, primește pe partea dreaptă:
- pârâul Tărtărău, izvorât de sub Vf. Tărtărău din culmea Groapa;
- pârâul Măcăria, care adună la rândul său patru afluenți pe partea dreaptă, dintre care cel mai cunoscut este Cătina, după care își continuă cursul în direcția inițială și primește, pe partea stângă:
- pârâul Pleșcoaia (sau Setea Mare), izvorât de sub Vf. Setea Mare și Vf. Pleșcoaia din culmea Câlcescu;
- pârâul Romanu, care curge în porțiunea finală de-a lungul Văii Romanului, după ce adună pâraiele Mohor și Păpușa, provenite de sub vârfurile cu aceleași nume, apoi pâraiele Mioarele și Romii, pe partea dreaptă.
În continuare, primește pe dreapta pâraiele Calului și Redeiu, iar pe stânga pâraiele Dâlbanu și Rânca, înainte de a-și reorienta cursul spre sud, până la Novaci.
