Stațiunea Rânca

O destinație la înălțime în inima Munților Parâng

Situată la o altitudine de 1600 de metri, pe versantul sudic al Munților Parâng, Stațiunea Rânca este una dintre cele mai apreciate destinații montane din România. Cunoscută în special ca punct strategic de pe șoseaua Transalpina, stațiunea oferă un potențial turistic uriaș, fiind o destinație de vacanță atractivă în orice anotimp. Cu un peisaj montan ce taie respirația și un aer curat, Rânca a devenit în ultimii ani nucleul turismului din județul Gorj, fiind situată la doar 18 km de orașul Novaci.

Sporturile de iarnă și domeniul schiabil

Rânca este renumită pentru sezonul de schi prelungit, care adesea începe în luna noiembrie și se termină abia în luna mai. Stațiunea pune la dispoziția iubitorilor de adrenalină mai multe pârtii de schi dotate cu instalații de teleschi și nocturnă, adaptate pentru toate nivelurile de experiență.

Pârtia de pe Muntele Corneșu este cea mai cunoscută, oferind condiții excelente pentru schi și snowboarding. De asemenea, există o pârtie special amenajată pentru săniuș și un patinoar, transformând stațiunea într-un loc ideal pentru familiile cu copii și pentru tinerii dornici de distracție pe zăpadă.

Drumeții și relaxare în sezonul estival

Vara, Rânca se transformă într-un paradis al drumețiilor și al sporturilor cu motor. Situarea sa pe cel mai înalt drum din România, Transalpina, permite turiștilor să exploreze crestele munților fără un efort fizic epuizant. De aici pornesc numeroase trasee marcate către obiective spectaculoase, precum Vârful Păpușa sau Lacul Gâlcescu.

Cadrul natural oferă posibilități variate pentru amatorii de mountain bike, off-road, enduro sau chiar zbor cu parapanta, curenții de aer din această zonă fiind deosebit de favorabili pentru acest sport extrem.

Legenda locului: Bogăția ciobanilor de altădată

Numele stațiunii este strâns legat de tradiția oieritului, specifică zonei Novaciului. Legendele locale spun că „Rânca” vine de la un termen vechi ce desemna o zonă bogată în pășuni, unde ciobanii își aduceau turmele la păscut pe timp de vară. Se spune că în aceste locuri se făceau cele mai mari nedei, sărbători câmpenești unde se încheiau alianțe și se celebra viața aspră, dar liberă, a muntenilor.